Scurt zbor printre ingeri

Sătul să mai alunec pe bruma dimineţii ridic ochii spre cer implorând divinul să nu ne uite. Cerul cu privirea lui de gheaţă îşi revarsă norii plumburii peste mintea-mi înceţoşată, parcă neascultându-mi rugăciunea.

Dar..

Parc-ar fi nişte petale
Ori steluţe ce dansează,
Ingeri le presară iarna
Şi pe umeri mi se aşează.

Orizontul se întunecă şi lacrimi de înger mă ating, slipirile de argint ale cerului prind viaţă şi roiesc în jurul meu într-o misterioasă şi haotică horă, parcă, demult uitată. Norii plumburii mă privesc prin aripile albe ale fulgilor ce zboară în adierea vântului. Am aripi să zbor, aripi albe, făcute să mă ajute să plutesc în tăcerea eternităţi.

Îndrăgostit de înaltul cerului, mi-ai îndeplinit dorinţa. Vechile aripi tăiate de vorbe grele au lăsat răni adânci în puritatea albului. Zbor cu aripi de zăpadă, pale tăioase de vorbe îmi dau putere să-mi continui ascensiunea.

Am aripi albe să zbor.

Doar a venit iarna.