Motive şi acţiuni convingătoare, pline de substanţă şi esenţă ca o paletă veselă şi largă de culori, fixate parcă să asceadă spre beatitudine. În fiecare zi îşi cer tributul, jinduind de fiecare dată într-o conversaţie plină de fantezie a sufletului pereche, asemeni unui curcubeu aşternul peste o marea involburată de afecţiune, ce colorează umbrele întunecate de atât amar de vreme ale esenţelor vieţilor noastre. Observ gama largă de culori ce se aşterne peste puţinul ce contopeşte liniştea întunecată a uitării, lăsând în urmă singurătatea, disperarea şi durerea.
Pe cărarea magică şi plină de amintiri, relizăm că n-am trăit niciodată, că ne-am eschivat pornirilor carnale neştiind a oferii primul sărut. Am devenit apropiaţi pentru că ne-am dorit să alergăm desculţi prin roua dimineţii şi visăm să sărutăm gâtul celui drag a cărui mână o tinem strâns pentru a nu o pierde. Lucruri simple care de fapt ne fac viaţa atât de specială.
Arătându-mi sentimentele te las să mă descoperi, să râzi de mine, să râzi cu mine, să râd fericit ca să par un nebun, dacă nu aş risca ar însemna să nu fac nimic, să nu am nimic, să fiu un nimic.
Anticipez următoare mişcare pentru că ştiu că există un drum spre ea, spre lumină şi armonie, iar când este un zâmbet de lumină, vom găsim în suflet nostru ceea ce ne refuză lumea întreagă. Prin urmare suntem ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce am ales să devenim, căci orice am pierde, tot pe noi înşine ne vom regăsi.
“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu cade niciodată.” (Corinteni 13,4).
