luni, 14 august 2023

Cum îți fugărești turiștii - Studiu de caz

 ”Când ești prost, nimic nu stă în calea ta.”
Vizitând mai multe site-uri ale unor extraordinari de importanți promotori ai turismului din Stațiunea turistică Uricani, cu mici afaceri în ale cazărilor, alimentației cu produse locale 😏 și bineînțeles cu ale mersului pe munte 😎, descopăr cum cei care le știu pe toate (lasă băh, tu pe mine mă-nveți!!!) nici măcar nu știu unde se află în această mirobolantă țară (și unica planetă unde se fabrică ciocolata) micul lor colțișor de afacere cu veleități în extragerea banilor din buzunarul (cardul) turiștilor sau al vizitatorilor.
Descopăr:
  • toate site-urile promovează pe vecinii din apropiere: ”suntem în apropierea Stațiunii turistice Straja”, ”8 km până la Straja”, ”... lângă stațiunea Straja”, etc.
  • nu am găsit la nici un site local, Facebook, Instagram, etc. fragmentul de text ”Stațiunea turistică Uricani”, doar în cele ale administrației (cred): cnipturicani.ro, turismuricani.ro, visituricani.eu;
  • pensiunile, casele de vacanță, locațiile de cazare aflate pe versantul nordic al munților Vulcan, au texte de tipul:; ”...la poale de Retezat”, ”...în Parcul Național Retezat”, ”...intrare în Retezat”. Practic până în munții Retezat mai e de-o pâine bună.
  • produse locale? Bufnesc în râs (... de foame). Unii au un meniu elegant OLTENESC, alții și-au adus șefi cu multe stele, că doar ăla cunoaște produsele locale momârlănești bogate în sosuri (tradiționale locale 😁😁😁) de portocale, avocado, soia, etc.(că nah!!! Ținutul Momârlanilor a fost o țară istorică tropicală), sau prea cunoscutele și nelipsitele paste, mici, grătare, hamburgheri și alte shaorme. Băăăă! Vreau și eu o slănină și niște cârnați afumați în podul case la fum rece și o ceapă roși, o brânză veche sau o telemea proaspătă (de stânile Buta, Scorota sau Tulișa), vreau o cană de lapte de vacă (nu spălătură aia de găleată de lavabil din Profi 😩), vreau un sloi de oaie, că doar aici e țara sloiului sau măcar o plăcintă de cartofi cu brânză. Aizisem și de niscai covrigi sau colaci cu brânză și slănină prăjită, dar.
  • multitudinea de băuturi mă dă pe spate: whiski-uri, aperitive de tot felul, 50 de tipuri de bere... dar o țuică momârlănească (de-aia din părunele alea mici, poroabe) nu primești.
  • despre cazare: prețuri de stațiune montană (updatate după Mamaia și Poiana Brașov). Cum să dau atâta amar de bănet pe un pat pentru o noapte de cazare (coane, dorm, nu m-am mutat acolo). Mai bine dau unui ghid că poate știe ceva (cu toate că unii au niște prețuri de zici că te duce în vizită pe Aconcagua)
  • despre poveștile locale, legendele zonei ce să mai vorbesc. Chiar și ghizii turistici au ceva lacune (eu am găsit pe https://visituricani.eu/) mai mult decât mi-am dorit (dar practic trebuie să ști să citești). În schimb descopăr tot felul de site-uri dubioase care inventează povești și modifică după bunul plac legendele locale.
  • din nou despre ghizi: cum să mergi frate pe un  traseu tematic (la parcurgerea unui traseu tematic este recomandat ghidul turistic local) și să te rătăcești. 
  • aveți o zonă frumoasă, cu un potențial turistic natural și antropic deosebit, bogată în biodiversitate, dar nu prea înțeleg de ce vă aruncați gunoaiele în râpa din spatele casei?

Rezumat final:
Lăsați turismul pentru austrieci. Poate așa acceptă intrarea României în Schengen.