O altă zi

O coală albă de hârtie ce îmi cere litere. Fără inspirație apăs amărâtele de butoane, lipsit de vlagă amețesc un creion la fel de amețit pe o coală de hârtie.

O, e prea târziu. Nop, gândurile haotice sunt răspunsul.

Aș scrie ceva vesel, să ne mai și râdem, sau poate ceva trist ca să plângem împreună.

Ha, te-am păcălit, vom râde... sper.

Aș putea scrie despre o poveste, dar am obosit citind mereu despre Ilene Cosânzene ce asteptă pe Făt-Frumos pe un cal alb, dezvolt ideea și aflu că nu-s Făt-Frumos și nici calul alb, care era iapă, ci sunt un cal murg care vrea să și-o tragă cu iapa albă.

Sau aș putea povesti că îmi place berea, beau aproape zilnic o bere. Înseamnă că-s bețiv? Nooo, berea e un aliment.

Mda, se pare că îmi amintesc că sunt un licențiat în căutarea unui loc de muncă. Dar cine vrea să-și piardă timpul? Cunosc destui.

Cititorule, poate ești curios ce am facut azi? Eu nu, dar pot să-ți povestesc. M-am trezit la fatidica oră 9, m-am cam săturat, în fiecare zi la 9, am confecționat rapid o cafea, am trimis un mesaj de bună dimineața unei ființe ce o ador și m-am tolănit repede în pat, pe motiv că nu vreau sa obosesc lenea. Într-un moment de neatenție, al lenei bineînțeles, am fugit în bucătărie să încropesc un mic dejun, dar jigodia după mine, dau un rateu și brusc apare colega de apartament, cucoana, rade totul din farfurie și dispare în camera ei, trebuie să mă sacrific să realizez alt mic dejun, așa că am ciugulit rapid ceva și înapoi la telecomandă. Ea, nu, eu, ba... dar am învins, ce ție și cu lenea asta. În meseria asta e greu să supraviețuiești, așa că ființa iubită presimte că sunt dominat, prin urmare mă sună și brusc beculețe roz se aprind și scap de povara ce o port de dimineață. Lenea dispare într-un abur miraculos de creier ars. Uraaa, cineva mă iubește și mă scapă de datoriile ancestrale. Viața revine la normal, o mână scăpată pe fund (aș vrea eu), alta întâmplător în pantaloni (alt vis greu de realizat de la distanță), un orgasm ce răzbate deste timp și viața revine la normal. Apoi ne dorim să dormim împreună, să ne facem somnul de frumusețe. Forme apetisante îmi invadează locul gol în care se zbate ultima fărâmă de minte, și mă fac să visez la o casă plină de copii, poate și un câine răscolind grădinița plină de flori, tu urlând la mine că javra lu ăla micu ți-a udat petuniile, iar sor-sa urlă prin grădină că ea nu mai vrea tatuaje cu trandafiri, ci ancore sau sirene și că va candida la președenție. Președenția cui... că are 5 ani. Îmi revin din starea de excitație neuronală onirică și pun capăt amăgitoarelor vise. Ființa dragă mă anunță că e momentul să-mi bag mințile în cap, să cobor cu picioarele pe pământ, să devin persoana normală din existența ei, așa că îmi raționalizez existența și o aștept să ajungă odată acasă. Tremur de nerăbdare (sigur e dorință), aștept călătoria printre stele, dealuri și câmpii, întâlnire mult așteptată, dar vlăguit mai trag o fugă să îmi încarc fizicul cu energia apei. Adică fug la pescuit. După o oră descopăr că prea multă apă acoperă peștii, așa că mă răzgândesc și o zbughesc acasă.

Acum stau și croșetez litere pe o coală albă, mă întreb dacă-s sănătos, sau am creierii arși, dacă vidul din cutia craniană e în directă legătură cu ultimele circumvoluțiuni existente pe neuronul sexual sau dacă ființa iubită așteaptă seriozitate din partea mea.

Mda, cam asta a fost ziua de azi. Cred că o să-mi bag din nou mâna în pantaloni și mă voi gândi ce bine e să iubești, să ști că ești iubit și să-ți aștepți ființa iubită să vină cât mai repede la tine.

Dacă aș gândi ca un psihiatru aș zice că-s dus, dar gândesc ca un om simplu, normal, așa că ia mai dă-i în colo de bolnavi cu diplomă.

O alta zi, o alta medalie câștigată, o altă zi ploioasă plină de așteptare. Dar mâine va fi o nouă zi, și un gând mă frământă de prea mult timp. Iubesc o femeie, oare sunt lesbi? Poate, dar o iubesc.

Hoț de infinit

Mă plimb prin infinite lumi, călătorii fără direcție, dar amețit în erecția prezentului, constantă ce îmi definitivează următoarea explorare a unei noi revelații. Trasez noi directive, jalonând umbrele trecutului, depășind hilarele promisiuni ale unor paradisuri himerice care cândva îmi promiteau născocite orgasme amăgitoare.

Iluziile relității mă fac sa mă înclin în fața chipului purtat mii de ani în derivă, aevea unui talisman norocos. Creierul prăjit de imaginea păzită cu grijă îmi excită viitoarea transcendență și prinde viață, chipul tău se lipește de mine și îmi deschide acel nou și vechi univers al dorinței. Atracție erotică cu chip divin, aspirație a corpurilor aflate în imponderabilitate te redescopăr și te încătușez cu aripi ce cântă despre sentimentul iubirii.

Departe de gândul unei noi pierderi mă înclin la picioarele tale și sorb viitorul ce ni-l oferim. O parte tăcită din mine îmi spune să mă pregătesc de ceva mare, să învăț că plăcerea emoțională e o parte a spiritului, o gestionare a sinelui.

Spun doar că îmi iubesc teribil de mult viața, dar sunt fascinat de corpul tău și descopăr că în aceste timpuri atât de liniștite ale escrocheriei universale a spune adevărul este un act revoluționar, un mod de a accepta destinul, mai important decât destinul insăși. Te-am iubit prin toate universurile pierdute sau abandonate, te-am iubit în trecut, dar și în prezent și o formă de energie în care vechiul se combină cu noul îmi șoptește ca te voi iubii și în eternitate.

Zboară fluturașule, zboară...