Sa stins printre pufii de zăpadă ce pluteau pe cerul inundat de curcubeul artificiilor. Sa dus lăsând destul loc altuia mai bun sau poate nu. A abandonat totul... clipele frumoase, momentele trăite alături de cei dragi, secvențe de viață ce vor rămâne amintiri frumoase. Nou născutul a venit sec, sumbru, plin de nimic și gol. Exact ca un nou născut mut. Fără un scâncet, fără o umbră de zâmbet, fără bunăvoință, cu ochii goi și triști.
Retras în singurătatea trialității (nu a dualității) alături de veselia pisoilor, urmăresc noul născut lipsit de viziune cum se adâncește în abisul uitării.
Îmi mângâi ghipsul și mă gândesc cum se va derula noul an, doar a început în forță.
