Acum e anul vechi, peste 1.35 h va fi anul nou.
Nu vreau să știu cu a fost al tău. Poate nu mă interesează. Poate, nici pe tine cum a fost cel vechi, al meu.
Important este că e mâine va fi al 12-lea, și tot singur.
Poate, voi lua o lumânare deaia galbenă ce se aprinde la morți, poate și o prăjitură, voi aprinde lumina pentre cei ce au nevoie, apoi voi sufla punându-mi, poate, o dorință.
Poate...
Sau poate nu voi avea acea prăjitură. Poate îmi voi pregăti o felie de pâine cu dulceață, voi înfinge cu putere lumânarea în ea și voi sufla bucuros că iar sunt singur.
La mulți ani din nou, omule!!!
De ce am scris din nou?
Poate pentru cei ce citesc.
Poate pentru cel ce rămâne alături de mine chiar și când nu mai am nimic să îi dau.
Poate pentru cel care putea să rămână și îmi amintească de visele mele atunci când am obosit.
Poate pentru cei
ce rămân chiar și atunci când toată lumea îi spune să plece. Chiar și eu.
Poate pentru cel care rămâne!
Poate într-un final am înțeles....
Să pleci e ușor. Să rămâi, nu!
Și pentru că alături nu-ți rămâne nimeni, descoperi că ai fost singur, ești singur și vei fi singur.
