O altă zi

O coală albă de hârtie ce îmi cere litere. Fără inspirație apăs amărâtele de butoane, lipsit de vlagă amețesc un creion la fel de amețit pe o coală de hârtie.

O, e prea târziu. Nop, gândurile haotice sunt răspunsul.

Aș scrie ceva vesel, să ne mai și râdem, sau poate ceva trist ca să plângem împreună.

Ha, te-am păcălit, vom râde... sper.

Aș putea scrie despre o poveste, dar am obosit citind mereu despre Ilene Cosânzene ce asteptă pe Făt-Frumos pe un cal alb, dezvolt ideea și aflu că nu-s Făt-Frumos și nici calul alb, care era iapă, ci sunt un cal murg care vrea să și-o tragă cu iapa albă.

Sau aș putea povesti că îmi place berea, beau aproape zilnic o bere. Înseamnă că-s bețiv? Nooo, berea e un aliment.

Mda, se pare că îmi amintesc că sunt un licențiat în căutarea unui loc de muncă. Dar cine vrea să-și piardă timpul? Cunosc destui.

Cititorule, poate ești curios ce am facut azi? Eu nu, dar pot să-ți povestesc. M-am trezit la fatidica oră 9, m-am cam săturat, în fiecare zi la 9, am confecționat rapid o cafea, am trimis un mesaj de bună dimineața unei ființe ce o ador și m-am tolănit repede în pat, pe motiv că nu vreau sa obosesc lenea. Într-un moment de neatenție, al lenei bineînțeles, am fugit în bucătărie să încropesc un mic dejun, dar jigodia după mine, dau un rateu și brusc apare colega de apartament, cucoana, rade totul din farfurie și dispare în camera ei, trebuie să mă sacrific să realizez alt mic dejun, așa că am ciugulit rapid ceva și înapoi la telecomandă. Ea, nu, eu, ba... dar am învins, ce ție și cu lenea asta. În meseria asta e greu să supraviețuiești, așa că ființa iubită presimte că sunt dominat, prin urmare mă sună și brusc beculețe roz se aprind și scap de povara ce o port de dimineață. Lenea dispare într-un abur miraculos de creier ars. Uraaa, cineva mă iubește și mă scapă de datoriile ancestrale. Viața revine la normal, o mână scăpată pe fund (aș vrea eu), alta întâmplător în pantaloni (alt vis greu de realizat de la distanță), un orgasm ce răzbate deste timp și viața revine la normal. Apoi ne dorim să dormim împreună, să ne facem somnul de frumusețe. Forme apetisante îmi invadează locul gol în care se zbate ultima fărâmă de minte, și mă fac să visez la o casă plină de copii, poate și un câine răscolind grădinița plină de flori, tu urlând la mine că javra lu ăla micu ți-a udat petuniile, iar sor-sa urlă prin grădină că ea nu mai vrea tatuaje cu trandafiri, ci ancore sau sirene și că va candida la președenție. Președenția cui... că are 5 ani. Îmi revin din starea de excitație neuronală onirică și pun capăt amăgitoarelor vise. Ființa dragă mă anunță că e momentul să-mi bag mințile în cap, să cobor cu picioarele pe pământ, să devin persoana normală din existența ei, așa că îmi raționalizez existența și o aștept să ajungă odată acasă. Tremur de nerăbdare (sigur e dorință), aștept călătoria printre stele, dealuri și câmpii, întâlnire mult așteptată, dar vlăguit mai trag o fugă să îmi încarc fizicul cu energia apei. Adică fug la pescuit. După o oră descopăr că prea multă apă acoperă peștii, așa că mă răzgândesc și o zbughesc acasă.

Acum stau și croșetez litere pe o coală albă, mă întreb dacă-s sănătos, sau am creierii arși, dacă vidul din cutia craniană e în directă legătură cu ultimele circumvoluțiuni existente pe neuronul sexual sau dacă ființa iubită așteaptă seriozitate din partea mea.

Mda, cam asta a fost ziua de azi. Cred că o să-mi bag din nou mâna în pantaloni și mă voi gândi ce bine e să iubești, să ști că ești iubit și să-ți aștepți ființa iubită să vină cât mai repede la tine.

Dacă aș gândi ca un psihiatru aș zice că-s dus, dar gândesc ca un om simplu, normal, așa că ia mai dă-i în colo de bolnavi cu diplomă.

O alta zi, o alta medalie câștigată, o altă zi ploioasă plină de așteptare. Dar mâine va fi o nouă zi, și un gând mă frământă de prea mult timp. Iubesc o femeie, oare sunt lesbi? Poate, dar o iubesc.

Hoț de infinit

Mă plimb prin infinite lumi, călătorii fără direcție, dar amețit în erecția prezentului, constantă ce îmi definitivează următoarea explorare a unei noi revelații. Trasez noi directive, jalonând umbrele trecutului, depășind hilarele promisiuni ale unor paradisuri himerice care cândva îmi promiteau născocite orgasme amăgitoare.

Iluziile relității mă fac sa mă înclin în fața chipului purtat mii de ani în derivă, aevea unui talisman norocos. Creierul prăjit de imaginea păzită cu grijă îmi excită viitoarea transcendență și prinde viață, chipul tău se lipește de mine și îmi deschide acel nou și vechi univers al dorinței. Atracție erotică cu chip divin, aspirație a corpurilor aflate în imponderabilitate te redescopăr și te încătușez cu aripi ce cântă despre sentimentul iubirii.

Departe de gândul unei noi pierderi mă înclin la picioarele tale și sorb viitorul ce ni-l oferim. O parte tăcită din mine îmi spune să mă pregătesc de ceva mare, să învăț că plăcerea emoțională e o parte a spiritului, o gestionare a sinelui.

Spun doar că îmi iubesc teribil de mult viața, dar sunt fascinat de corpul tău și descopăr că în aceste timpuri atât de liniștite ale escrocheriei universale a spune adevărul este un act revoluționar, un mod de a accepta destinul, mai important decât destinul insăși. Te-am iubit prin toate universurile pierdute sau abandonate, te-am iubit în trecut, dar și în prezent și o formă de energie în care vechiul se combină cu noul îmi șoptește ca te voi iubii și în eternitate.

Zboară fluturașule, zboară...

Real drug

Amalgamul chimicalelor din capul meu se dilata, nimic nu imi arata realitatea, compozitii chimice contrasteaza culorile, iar neuronul se face ca avorteaza. In chinurile facerii simt gustul zambilelor, duhoarea lasata de zborul randunelelor si atractia gravitationala a ultimului fum.

Ametit de ultimul fum aflu linistea nefireasca a fluturasului ce orbiteaza, ca un satelit, in jurul stelelor cazatoare, descopar ca acel fum, ce incearca sa pastreze linia echilibrului creat de cartita ce sapa nestingherita in cotroanele sigilate ale ultimei franturi din creier si pastreaza amintiri ale junxtapunerii luminii peste chipul fluturasului.

Fluturasul e neobosit, zburand aidoma unui soim in cautarea prazii, cartita exploateaza mirificele lumi amalgamate ale impulsurilor neuronale, devenind o echipa a sfredelului ce izgoneste tristetea, urmand ca in fiecare nanoparticula sa se uneasca intr-o explozie de orgasme. Urmase ale multiplelor orgasme, vise cu corpul gol al iubitei, amintiri ale copilariei, primul gand meschin in care era implicata eterna iubita, sarutari abandonate pe sani sau... pe spate si placerea orgasmului bicefal al uniunii devoratorilor de trecut recreaza stari de euforie orgasmica.

Dependenta de acest drog e bizara, nu ma pot opri, fiecare por al pielii o cere, grupe de muschi se contracta, iar sinapsele neuronale te cer. Juisez vise comune, timpul se perinda cu viteza si-mi impune o perioada relaxanta de implozii intre soldurile tale nesarutate de luni. 

Flurasule zbori prin vidul dintre vise, ma contorsionezi in spatiul mirific al dorintelor preconceptionale, imi prezinti exponential clipe ce vor venii.

Raspuns final: inebunesc si imi e dor de tine. Te doresc si sunt cretinizat dupa iubirea ta, dupa corpul tau ce freamata aidoma valurilor marii aplecat peste mine.

Practic: zboara iubito, aripile tale ma ating cu dor. Vreau sa nu ratez nici o atingere, imi doresc ca fiecare aripa sa ma expulzeze in adancul universului, dorinta ta orgasmica sa fie porunca.

Real: te iubesc. Esti drogul meu, pulbere de stele de care sunt dependent. Si imi lipsesti.

Aripi de vis

O poveste de dragoste nu este răscolitoare, doar fascinantă și la fel de tulburătoare aidoma divizării primei celule. Ador povestea începuturilor, a fiecărui mister al sufletului omenesc, aceea forță tainică a ființei, o forță de atracție, apoi apari Tu, chip angelic. Poate cândva în copilărie nici nu am realizat când m-am îndrăgostit de tine, probabil din prima clipă. Continui să desenez vise și astept ca fluturi multicolori să zboare până la tine cu vibrații de aripi nocturne. Gânduri rupte de amintiri incolore mă sprijină în speranță… și aștept să ne împletim din ce în ce mai strâns în labirintul deșertăciunilor.

Decalogu impertinenţei

Dragă Cucoană,

Numele blogului e de-a praştia, doar e nebunia mea – Alzheimer şi Parkinson, uitare şi lipsa controlului, dar ce contează, viaţa e frumoasă si merită traită. Traieşte-o pe a ta, măcar un sfert din cât mi-am trait-o eu pe a mea.

Vreau să-ţi transmit alte porcării, alte învăţături, poate e vremea, timpul trece şi nu îmi dau seama dacă înţelegi tot ce încerc să-ţi transmit. Ghinion, te-ai născut băiat, dar măta ţi-a mâncat puţa şi ai devenit femeie. Scorpie esti, asa ca momentan sunt mandru de ce am creat.

Trăieşte-ţi viaţa, păcăleste fraierii, bucură-te de fiecare răsărit şi ascultă cum creşte iarba. Nu uita de planta din geam, ciudaţenia aia nu poate trăi pe paralela 45°.

Şi păcăleste sistemul. Tactu a reuşit. Dacă reuşeşti şi tu… mă faci mândru, te voi admira din înaltul cerului, dar voi fi alături de tine mereu şi îţi voi ţine calea ori de câte ori faci vre-o greseală.

Viaţa ta va fi frumoasă,totul depinde de cum priveşti apusul.

Ai crescut într-un an cât alţii în 12 luni şi deja aterizezi către matusalemică vârstă de 20 ani. Ce să zic? Că numai ieri făceai pişu în scutece, sau mergeai după nuci cu bățul meu de pescuit, dar eu zic că eşti pe drumul cel bun, eşti sănătoasă, veselă şi frumoasă.

Ştii că eu te las să faci cam ce vrei, să te bagi în bălţi, să salivezi pe alți fraieri şi să cercetezi lumea cu ochi tăi mari și căprui. 

Dar, aşa cum e legea firii, va veni o vreme când ţi-ar prinde bine nişte sfaturi de coabitare cu alienii ce oscilează în jurul tău, cu România şi cu tine. Aşadar, te rog frumos să iei în calcul următoarele :

1. Cultivă-ţi inteligenţa. Citeşte cât poţi, unde poţi, de la perioada de garanție a produselor și până la Capitalul lui Marx (este cartea în care țin penele pentru făcut muște de pescuit), de la Abecedar la Amantul doamnei Chatterley. Eu am citit ca un ascet în tinereţe, iar acum nu mai prea am vreme de asta pentru că trebuie să-ţi las ţie moştenire un imperiu de bile albe în sacii din pod. Sunt bile norocoase, nu mingi de ping-pong. Relaxeaza-te.

2. Iubeşte fără să-ţi fie frică. De fapt, să nu-ţi fie frică de nimic. Învaţă de la mine: sunt în stare să ironizez toți cocalari ce oscilează de-am-pulea în jurul nostru. Dar cel mai important e să te iubeşti doar pe tine. Doar eşti cea mai importanta fiinţă bicefală. 

3. Respectă-i pe ceilalţi. Foloseşte cuvintele magice: “te rog frumos”, “mulţumesc frumos” şi “EXECUTAREA!”

4. Învaţă să găteşti. Nici o mâncare nu reuşeşte dacă nu pui suflet. Al altuia. Nu uita, priveşte focul… este sacru, iar dacă îl respecţi nu te va arde niciodată, poate mâna altuia, dar niciodata a ta.

5. Fă sport. Punct. Cu toate că alergi după autobuz, te caţeri, te dai cu bicicleta, arunci cu privirea la diferite viitoare victime… încearcă să mai găseşti un sport care să-ţi mănânce orele, nu somnul. Ganterele nu ţi le las pe testament.

6. Să nu regreţi că trăieşti cu regrete. Fi fericită fă! Nu există drum fără gropi. Eventual în Elveţia, dar noi nu trăim în Elveţia. OK?

7. Pune pasiune în ceea ce faci. Nu fă nimic fără pasiune. Dormitul merită să-l faci cu pasiune. Şi crede-mă sunt îngrozit de cât poţi dormii.

8. Singura chestie pe lume mai bună ca banii este carnea; atâta numai că încape mai greu în portofel. Cred că cel mai indicat ar fi cardul – chestia aia de plastic care îți acoperă cheltuielile. Mda, și pensia lui tactu. Vorbesc de carne, precizând ca nu e porc, vită sau pui, sunt fraieri din viaţa ta – cică le mai zice şi carne de tun.

9. Învaţă limbi străine. Trebuie să ştii câteva chestii în cât mai multe limbi străine: să te descurci să ceri indicaţii, să ceri de mâncare, să enervezi oamenii şi să faci un compliment unei fraier.

10. Bărbații sunt complicați. Dar al naibii de fraieri! Profită, nu intra în rându lumii, că şi aşa lumea e plina de proşti.

Bonus:

11. Nu-ţi fie frică de păianjeni, unii dintre ei sunt oameni ca noi. Spre exemplu și tu ești cațărător. Urcă în vârful piramidei, altel îţi bântui visele.

Şi înca ceva:

12. Dacă te calcă cineva pe bătături… nu-l ierta. Iubeşte-l, plimbă-l, ia-l de mână şi du-l în gară, va înţelege prea târziu că răzbunarea ta e de lungă durată, iar ce la lovit nu e trenul, ci impertinenţa ta. Ignoranţa pe termen lung doare mai tare decât plăcerea de a te uita la soare.

Ai grijă când vei termina cărbunii din beci. În cutia de valori de sub cărbuni e tot viitorul tău. Păstrează-l sau cheltuieşte-l, vei avea oricum o viaţă liniştită şi îmbelşugată. Antidotul ruşinii este compasiunea. Când suferi, cei mai puternici oameni din anturajul tău vor spune: “Te înteleg” – la pleasnă, iar când te vei apropia de ideal, vei vedea atunci că vei ieşi pe arena vieţii şi că nimeni nu vrea să se lupte cu tine. Ei vor să se uite la tine în ochi şi să vadă compatimire. Dar tu esti o scorpie puternică care ştie că a venit pe aceasta lume pentru a înăţa şi a da lecţii noi de viaţă umanităţii.

Acestea fiind zise, dragă Cucoană, abia aştept să nu respecţi nici unul din învăţămintele de mai sus, pentru că știu că m-am chinuit degeaba.

Să schimbi lumea

Dacă vrei să schimbi lumea, învață să iubești un bărbat, dar iubește-l cu adevărat! Alege sufletul care îl cheamă pe al tău, care te vede, care te descoperă. Acceptă-i sufletul și ghidează-l ușor către spațiul gol ce iți acoperă inima, acolo unde iți poate simți puritatea, acolo unde se poate contopi cu focul tău. Privește în ochii lui, privește în profunzime și vezi cine este acolo, adormit, treaz sau timid... Privește-i ochii și vezi dacă acolo i se oglindesc strămoșii lui, sau poate toate războaiele și nebuniile în care au luptat spiritele lor în toate acele ținuturi îndepărtate și uitate de istorie. Privește către durerea din sufletul lui, descoperind suferința străbunilor din luptele și frământările fiecărei vieți, descoperă vina trecutului, fără să-l judeci. Și ajută-i trecutul, dă-i drumul, lasă-l să plece, ajută-l să uite. Simte această ancestrală povară și fi conștientă că tu refugiul, ești siguranța pe care o caută. Lasă-l să se topească în privirea ta, fiind conștientă că ești o suavă, adâncă poartă către tărâmul care spală și vindeca vechile răni.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, dar iubește-l cu adevărat! Așează-te înaintea lui, oferă toată feminitatea ta, în fața vulnerabilității tale, la fel ca joaca inocentă a copilului... Fi o invitație înfloritoare, ce răsare ușor, permițându-i să fie puternic ca individ, să renască în fața picioarelor tale, să înainteze către tine... să înoate prin goliciunea ta, spre cunoașterea tăcută. Poate, atunci când va obosii, sau poate se va retrage... va fi înspăimântat și va avea nevoie de înțelepciunea ta. Ascultă-i șoaptele ușoare și calmează-ți inima speriată îndemnându-te să rămâi calma, să aștepți răbdătoare întoarcerea lui... Așează-te și cântă-i versul aducerii aminte, ce îl va mângâia încă o dată.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, iubește-l cu adevarat! Nu ademeni să iasă afară băiețelul dinăuntrul lui, seducându-l sau păcălindu-l, doar ca să îl atragi în capcană... în pânza țesută a unui loc plin de haos și ură, mai îngrozitor decât orice război purtat. Aceasta-i otrava nenumăratelor abuzuri ce au avut loc de a lungul anilor, violul luminii noastre. Și chiar dacă mama lui l-a purtat în brate sau nu a făcut-o, arată-i acum că ești adevărata mamă - îmbrățișează-l și ghidează-l în grația ta, în profunzimea ființei tale, în căldura mocnită a pântecului tău. Nu îl pedepsi pentru rănile lui despre care crezi că nu se potrivesc nevoilor și criteriilor tale. Plângi pentru el râuri de adevăr și bucurie. Lasă-i rănile să se vindece sângerând când se întoarce la tine.

Dacă vrei să câștigi în lumea asta, iubește un bărbat, iubește-l cu adevarat! Iubește-l îndeajuns încât să i te arăți goală și liberă. Iubește-l îndeajuns încât să îți deschizi sufletul către ciclul renașterii și al morții, existând alături de el în fiecare viață pe care o parcurgi. Dansează cu el printre vânturi turbate și pe marginea unor cursuri de apă sa a pădurii tăcute, fii destul de curajoasă încât să fi fragilă și permite-i să soarbă din căușul palmei îmbătătoarele petale ale ființei tale. Permite-i să te poate îmbrățișa, apăra și proteja. Aruncă-te în brațele lui și ai încredere că te va prinde chiar dacă ai fost scăpată de o mie de ori înainte! Învață-l cum să renunțe la el, renunțând tu la tine, unește-te într-un dulce nimic al inimii lui.

Dacă vrei să fi în vârful lumii, iubește un bărbat, iubește-l! Încurajează-i spiritul, hrănește-i sufletul, permite-i să fie lacrima ta, ascultă-l, îmbrățișează-l, vindecă-l. Tu, în schimb, vei fi iubită, susținută și protejată de brațe puternice și gânduri limpezi. Pentru că el poate, dacă tu îi permiți, să fie tot ce ai visat!

Dacă vrei sa fi iubită de un bărbat, iubește-te pe tine însăți, iubește-ți mama, iubește pădurea verde și cerul albastru, iubește răsăritul Soarelui și ziua în care ai sărutat primul băiat și ultima zi în care ai plâns. Mulțumește pentru răsăritul fiecărei dimineți, pentru revelația din fiecare întâlnire cu cel care stă în fața ta și regăsește-l în sămânța a tot ce este nou sub soare; sămânță ce o poți hrăni și ajuta să crească, pentru a crește o lume noua, împreună.

Dacă vrei să cucerești lumea, iubește un bărbat... care te iubește.