Mă plimb prin infinite
lumi, călătorii fără direcție, dar amețit în erecția prezentului, constantă ce
îmi definitivează următoarea explorare a unei noi revelații. Trasez noi
directive, jalonând umbrele trecutului, depășind hilarele promisiuni ale unor
paradisuri himerice care cândva îmi promiteau născocite orgasme amăgitoare.
Iluziile relității mă
fac sa mă înclin în fața chipului purtat mii de ani în derivă, aevea unui
talisman norocos. Creierul prăjit de imaginea păzită cu grijă îmi excită
viitoarea transcendență și prinde viață, chipul tău se lipește de mine și îmi
deschide acel nou și vechi univers al dorinței. Atracție erotică cu chip divin,
aspirație a corpurilor aflate în imponderabilitate te redescopăr și te
încătușez cu aripi ce cântă despre sentimentul iubirii.
Departe de gândul unei
noi pierderi mă înclin la picioarele tale și sorb viitorul ce ni-l oferim. O parte
tăcită din mine îmi spune să mă pregătesc de ceva mare, să învăț că plăcerea
emoțională e o parte a spiritului, o gestionare a sinelui.
Spun doar că îmi iubesc
teribil de mult viața, dar sunt fascinat de corpul tău și descopăr că în aceste
timpuri atât de liniștite ale escrocheriei universale a spune adevărul este un
act revoluționar, un mod de a accepta destinul, mai important decât destinul
insăși. Te-am iubit prin toate universurile pierdute sau abandonate, te-am
iubit în trecut, dar și în prezent și o formă de energie în care vechiul se
combină cu noul îmi șoptește ca te voi iubii și în eternitate.
Zboară fluturașule,
zboară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu