Poate

Acum e anul vechi, peste 1.35 h va fi anul nou.

Nu vreau să știu cu a fost al tău. Poate nu mă interesează. Poate, nici pe tine cum a fost cel vechi, al meu.

Important este că e mâine va fi al 12-lea, și tot singur.

Poate, voi lua o lumânare deaia galbenă ce se aprinde la morți, poate și o prăjitură, voi aprinde lumina pentre cei ce au nevoie, apoi voi sufla punându-mi, poate, o dorință.

Poate... 

Sau poate nu voi avea acea prăjitură. Poate îmi voi pregăti o felie de pâine cu dulceață, voi înfinge cu putere lumânarea în ea și voi sufla bucuros că iar sunt singur.

La mulți ani din nou, omule!!!

De ce am scris din nou?

Poate pentru cei ce citesc.

Poate pentru cel ce rămâne alături de mine chiar și când nu mai am nimic să îi dau.

Poate pentru cel care putea să rămână și îmi amintească de visele mele atunci când am obosit.

Poate pentru cei ce rămân chiar și atunci când toată lumea îi spune să plece. Chiar și eu.

Poate pentru cel care rămâne!

Poate într-un final am înțeles.... 

Să pleci e ușor. Să rămâi, nu!

Și pentru că alături nu-ți rămâne nimeni, descoperi că ai fost singur, ești singur și vei fi singur.

20 de idei obosite din viață sau Calea pe care merg singur

1. Am acceptat viața așa cum e ea.
Dacă o să-ți faci prea multe griji în privința viitorului meu, o să fii mereu într-o stare de stres. Pentru a-mi păstra echilibrul sufletesc, am reușit să-mi accept viața așa cum este.
2. N-am huzurit în plăceri.
Plăcerile sunt bune, însă le-am lăsat să apară firesc, de la sine. Dacă ești mereu în căutarea plăcerilor, îți pierzi capacitatea de a te bucura de momentele frumoase în viață.
Ține minte: tot ce e mai frumos și mai plăcut în viață este imprevizibil și neașteptat.
3. Cică-s impulsiv, dar e doar părerea celor care mă critică.
Trebuie să-ți asculți intuiția și instinctele, să fi rapid și dinamic, cu un vibe puternic, să analizezi rapid situațiile, urmările și să iei cea mai bună decizie pentru tine și pentru cei din jurul tău.
4. Niciodată nu m-am gândit doar la mine.
Am trăim în zilele în care oamenii pierd o groază de timp. Eu l-am împărțit cu voi.
De ce? Pentru că mi-am umplut viaț și am fost fericit mereu.
5. Nu am lăsat gelozia să-mi domine viața.
Gelozia sub orice formă duce la obsesie. Iar obsesia te face să ei decizii incorecte.
6. Am obținut tot ce am vrut fără să am vreo obsesie.
Orice dorință poate duce la obsesie, iar obsesia duce foarte rapid la distrugere.
7. Nu am regrete.
Atunci când vei înțelege și vei fi de acord cu faptul că trecutul nu poate fi schimbat, atunci vei înceta și să regreți. Regretele ne împiedică să folosim oportunitățile noi.
8. Nu sunt îngrijorat din cauza despărțirilor.
Tot ce se întâmplă, duce spre bine și oricât de dureroasă nu ar fi despărțirea, timpul va vindeca.
9. Sunt unic. Nu m-am comparat cu nimeni, niciodată.
Mai bine mi-am canalizat energia pentru a reuși să obțin ce mi-am dorit. Am atins o culme, apoi am continuat să urc spre următoarea.
10. Sunt întotdeauna deschis.
Cel mai irațional lucru este să te ascunzi și să fugi de posibilități. Fii deschis noului și vei avea o viață mult mai interesantă.
11. Pasiunea și instinctele răutăcioase nu mă controlează.
Nu căuta plăceri de o noapte, ele nu sunt adevărate.
12. Nu sunt robul celor din jurul meu.
Nu acord deloc atenție statutului, averii sau altor lucruri materiale pe care le au oamenii din jur. Viața și plăcerile ei sunt trecătoare.
13. Nu sunt lacom.
Respectă moderația în toate. Mâncarea e doar o sursă de energie, nu o plăcere, pentru că astfel va deveni o obsesie.
14. Sunt reținut în ceea ce privește necesitățile și nevoile.
Nimic nu este veșnic, nici corpul. N-o să iei cu tine nimic, așa că nu fugii după nimicuri.
15. Nu mă interesează ce te interesează pe tine.
Cred și vreau doar ce este o adevărată valoare pentru mine.
16. Sunt recunoscător Universului, dar nu depind de el.
Universul mi-a arătat calea și m-a motivat, de restul m-am ocupat singur.
17. Nu mă tem de moarte (încă).
Accept moartea ca pe un adevăr inevitabil, pe care nimeni n-a putut să-l evite... dar aș mai întârzia acea întâlnire din acea zi.
18. Nu atac, dacă sunt lăsat în pace și dacă nu există o necesitate vitală.
Uciderea celor slabi și vulnerabili este un mare păcat.
19. Bogăția nu este un scop în viață.
Dacă toți ar fi preocupați de faptul cum să se îmbogățească, societatea noastră ar mai înceta să existe. Nicio bijuterie din lume nu merită obsesia ta.
20. Mi-am apărat întotdeauna onoarea.
Sunt cel mai bun prieten al meu, onoarea și educația au fost și sunt scutul meu. Atunci când cineva îți pune la dubii onoarea, în mine răsar cele mai minunate trăsături. Ferește-te!!! NU uit niciodată să mă răzbun.
21. Sunt fericit mereu.
Scurtele clipe de tristețe sunt o piesă de teatru, ca să credeți și voi că sufăr.



Altă doctrină bolnăvicioasă de-a mea.

Cum îți fugărești turiștii - Studiu de caz

 ”Când ești prost, nimic nu stă în calea ta.”
Vizitând mai multe site-uri ale unor extraordinari de importanți promotori ai turismului din Stațiunea turistică Uricani, cu mici afaceri în ale cazărilor, alimentației cu produse locale 😏 și bineînțeles cu ale mersului pe munte 😎, descopăr cum cei care le știu pe toate (lasă băh, tu pe mine mă-nveți!!!) nici măcar nu știu unde se află în această mirobolantă țară (și unica planetă unde se fabrică ciocolata) micul lor colțișor de afacere cu veleități în extragerea banilor din buzunarul (cardul) turiștilor sau al vizitatorilor.
Descopăr:

• toate site-urile promovează pe vecinii din apropiere: ”suntem în apropierea Stațiunii turistice Straja”, ”8 km până la Straja”, ”... lângă stațiunea Straja”, etc.

• nu am găsit la nici un site local, Facebook, Instagram, etc. fragmentul de text ”Stațiunea turistică Uricani”, doar în cele ale administrației (cred): cnipturicani.ro, turismuricani.ro, visituricani.eu;

• pensiunile, casele de vacanță, locațiile de cazare aflate pe versantul nordic al munților Vulcan, au texte de tipul:; ”...la poale de Retezat”, ”...în Parcul Național Retezat”, ”...intrare în Retezat”. Practic până în munții Retezat mai e de-o pâine bună.

• produse locale? Bufnesc în râs (... de foame). Unii au un meniu elegant OLTENESC, alții și-au adus șefi cu multe stele, că doar ăla cunoaște produsele locale momârlănești bogate în sosuri (tradiționale locale 😁😁😁) de portocale, avocado, soia, etc.(că nah!!! Ținutul Momârlanilor a fost o țară istorică tropicală), sau prea cunoscutele și nelipsitele paste, mici, grătare, hamburgheri și alte shaorme. Băăăă! Vreau și eu o slănină și niște cârnați afumați în podul case la fum rece și o ceapă roși, o brânză veche sau o telemea proaspătă (de stânile Buta, Scorota sau Tulișa), vreau o cană de lapte de vacă (nu spălătură aia de găleată de lavabil din Profi 😩), vreau un sloi de oaie, că doar aici e țara sloiului sau măcar o plăcintă de cartofi cu brânză. Aizisem și de niscai covrigi sau colaci cu brânză și slănină prăjită, dar.

• multitudinea de băuturi mă dă pe spate: whiski-uri, aperitive de tot felul, 50 de tipuri de bere... dar o țuică momârlănească (de-aia din părunele alea mici, poroabe) nu primești.

• despre cazare: prețuri de stațiune montană (updatate după Mamaia și Poiana Brașov). Cum să dau atâta amar de bănet pe un pat pentru o noapte de cazare (coane, dorm, nu m-am mutat acolo). Mai bine dau unui ghid că poate știe ceva (cu toate că unii au niște prețuri de zici că te duce în vizită pe Aconcagua)

• despre poveștile locale, legendele zonei ce să mai vorbesc. Chiar și ghizii turistici au ceva lacune (eu am găsit pe https://visituricani.eu/) mai mult decât mi-am dorit (dar practic trebuie să ști să citești). În schimb descopăr tot felul de site-uri dubioase care inventează povești și modifică după bunul plac legendele locale.

• din nou despre ghizi: cum să mergi frate pe un  traseu tematic (la parcurgerea unui traseu tematic este recomandat ghidul turistic local) și să te rătăcești. 

• aveți o zonă frumoasă, cu un potențial turistic natural și antropic deosebit, bogată în biodiversitate, dar nu prea înțeleg de ce vă aruncați gunoaiele în râpa din spatele casei?

Rezumat final:

Lăsați turismul pentru austrieci. Poate așa acceptă intrarea României în Schengen.

...de-ale prostanilor AnteAI

Îi iubesc pe nostalgicii generației AnteAI.

Nu știu să scrie, nu știu să citească, nu prea gândesc. Practic nu știu unde se află staționați pe acest fir de nisip locuit din Univers.

Dar sunt importanți pentru că părerea lor contează, un drept câștigat în urmă cu 30 de ani, într-o zi de decembrie, fără să acorde vreo atenție faptului că până la drepturi sunt obligațiile.

Afirmarea inepțiilor are loc la o bere caldă sau la o pungă de semințe, sparte și scuipate pe jos (că doar îs biodegradabile).

Cum să nu iubești această țară cu tot cu locuitorii ei, acele valori bâlbâite, plin de haz de cea mai proastă calitate, dar bogați prin mândria locală și patrioți perdanți cu temperamentul geniului persecutat de idiotul de success.

De ce să nu fi fericit în această originalitatea a mocirlei cotidiene plină de speranțe originale ale nebuloasei poporului născut în și sub arcul carpatic.

Plin de ambiție personală înoți ca un patriot transfug spre ospitalitatea tandră și hoață a individului ce-i vinde cioara cu un zâmbet șarmant de subretă turcească, plină de avântul volubil al presei care-i laudă ipocrizia, minciuna și fanfaronada.

P.S. pentru cei mai mult sau mai puțin prostani.

Anunț copiat de pe Facebook.

Apartament de vânzare Uricani județul Hunedoara zona centrala, apartament conține 3 camere 2 balcoane bucătărie și baie, plus uscător de depozitare Se află la 15 km de Stațiunea Straja (trăiască haoticul autocorect 😁… fără punctuație, fără diacritice, hai că merge)

De vreo 2 ani Uricani este stațiune, iar unii nu știu unde locuiesc.

Nevoia de autovalidare prin desființarea adversarului

Cum a fost 2022?

Pentru mine foarte bun. 

Dar 2022-ul tău?

Îți amintesc eu.

Pentru tine, 2022 a fost un film ratat la căminul cultural din cauza cufurelii. 😳

Mi-ai solicitat demisia în fiecare zi a săptămânii, fără să ști că la stat dacă ai studii superioare (făcute la o universitate de prestigiu, într-un sistem prebolonia), avansarea se face de la minim pe economie la  minim pe economie. Așa descopăr că nu salariu te interesează. 😃

Dublu-limbaj, lipsa de personalitate, blazarea, minciuna, delăsarea, bârfa😖, micile scenarii personale, motivația meschină, anxietatea, depresia😳, intrigile, manipularea😵, toate acestea, tu, speaker cu o experiență relevantă în domeniu fantasmagoriilor și depășit de multă vreme de realitate și multe altele, le descopăr prezente și revelate și în tine. 

Evident că fabulezi din dorința de a îngroșa anumite trăsături de caracter, tu, un versatil șantajist 👺 emoțional, o caricatură a unui fals individ al unei foste perioade de corporatist ratat.

În 20 de minute de speach ai reuși să convertești indivizi ce au orbitat 30 de ani în jurul meu. Tare chestia asta, așa am aflat și eu cine îmi sunt prieteni și cine au gravitat în preajma mea.

Pentru a fi reținut de posteritate, cei din jurul tău o vor face decapitându-te!

Scriu de dimineață, pentru că după o zi întreagă scrisul și cititul nu au apărător împotriva pericolelor reale, dar mai ales ălora imaginare, lansate de individul amețit de atâta iarbă și ochi roșii de la atâta fumuri, sau poate faptului că creierul nostru vede în tot și în toate un atac direct. 👲

Ce nu înțeleg e de unde nevoia asta disperată a individului irealizat, de a avea dreptate cu orice preț, emanând dintr-o imagine de valuri bicolore de curcubeu alb - negru, un narcisism pur în care își pune mâinile la urechi și urlă aberații ca să nu mai audă părerea celorlalți?  🌈

De unde nevoia de autovalidare prin desființarea adversarului?  

Apoi, când mămicuța te-a crescut ca pe o floare 🌼, schimbându-ți pamperși și ștergându-te la nas 👃până când ți-a apărut buletinu, cum să supraviețuiești fără osanalele și ridicatul frumosului prost în slăvi. 🔊

De unde-ți vine gândirea asta de tip ”cine nu-i de acord cu noi, deci, e împotriva noastră, să moară, deci, proștii dracului și deci, să rămânem noi, cei semiinteligenți, din vârful mormanului de leșuri ale dușmanilor răpuși cu aroganța noastră justificată și străpunși, deci, cu inteligența noastră sclipitor de ascuțită”? 😶

Cum de unde? De la mămicuță... doar ea ți-a șters circumvoluțiunile de pe creier🧠, iar când nu ți-a mai fost alături, ai început să sugi ca un burete 🍄toate informațiile ce zburdau în jurul tău.

Tare greu am înțeles de ce o acțiune de voluntariat, după finalizare, este însușită de individul neparticipativ  pentru a o folosi în scop personal? 🏃

Pentru a avea și el orgasm, că doar atâta i-a rămas, să se bucure de munca altora și să promoveze reușitele ca fiind ale lui.

Am descoperit doar că este o nulitate care vrea să fie băgată în seamă la masa bogaților, poate astfel duce și el acasă ceva mărunțiș, știind că munca nu prea-i place.

Îmi spune un coleg: Cel mai și cel mai trist în anul 2022 a fost ipocrizia, dublul standard, agresivitatea, plinul de sine și egoismul înfiorător al prostului bipolar și cu nițel narcisism în care colcăie un egoism de te sperii. 😬

Sfatul meu: aveți ceva de spus, spuneti, ieșiți in față. Dacă vreți să vă fie bine scoateți în evidență problemele, abordați-le direct, indiferent de consecințele de moment, iar dacă vă deranjează comportamentele ciudate, narcisiste, abuzive ale indivizilor frustrați din preajmă, fiți conștienți de drepturile voastre... și fugăriții din galaxia în care satelitează. Dacă voi nu vă veți susține punctul de vedere, nimeni nu o va face.

În legătură cu cele scrise de mine mai sus, 99% NU vă ajută decât să râdeți pe moment. 😁

Mult succes.

P.S.

Don't forget to polish your nails. 💅

Lobby la destinația vizionară Stațiunea Phallus (Pharanx)

    După o perioadă lungă în care mi s-a cerut demisia (zilnic 😁), de parcă acel individ m-a angajat și ar fi făcut ceva pentru dezvoltarea și promovarea turistică a urbei mele, acum ne atacă cu marele șarpe încolăcit peste munți amenințându-ne să ne retragem de la OSIM marca noastră turistică.

    Apoi, bă individ ipocrit 👵, cum să lăsăm un brand turistic recunoscut, unic, ușor de reținut și care, culmea, mai este și al unui oraș - stațiune turistică, unul dintre puținele branduri turistice ale unui oraș și să recunoaștem o fantezie cu un șarpe, care din păcate este aprobat de alte cinci consilii locale (sic... asta ca să vezi ce proști ridică mâna la ședințele de consiliu) ale unei depresiuni cu 6 orașe și 3 stațiuni turistice recunoscute de MAT, nu prea ne este la îndemână, mai ales după atâtea solicitări zilnice de demisie, reclamații precum că el ne-ar fi făcut toată treaba (interesant cum urci o hazna de 150 kg la 2000 m altitudine), ne-a dat ideile de a creea și noi ceva, ca apoi să afirme în spațiile publice (normal că private și doar ale lui) că l-am furat.

    Dar oare unde erai tu, D. R., când gândeam, scriam, puneam în aplicare, realizam, marcam, propuneam prin dezbateri publice realizarea traseelor tematice, rutelor culturale, dar și înfiin țarea OMD ”Ținutul Momârlanilor”.

    Îmi voi răspunde singur. Încercai să prostești pe alții.

   Noi te-am primit ca pe un promotor corect, dar din păcate ești doar un alt melc care se durigă ahtiat după banii publicii.

    P.S.

     Lasă tu Valea Jiului (Depresiunea Petroșani) în pace. Are 6 orașe frumoase, are 3 stațiuni, are momârlani și barabe, și nu are nevoie de marea ta Stațiune Phallus (Pharanx)

Ținutul Momârlanilor - Etica și deontologia hoțului în crearea unui brand turistic

 
   Intrat într-un joc meschin al unui individ orgolios și fără discernământ, descopăr o persoană limitată, cu un IQ scăzut, poate bolnavă psihic, obsedată de putere, care se consideră având o demnitate de o valoare neaditivă supremă. Sacrifică tot pentru fantasmagoriile vieții lui, pentru că la noi în Valea Jiurilor numărul nu contează, se crede liderul suprem, iar noi amărâții de localnici vor face umili osanale la picioarele lui.
    Aș spune în schimb, că există un drept la viaţă şi o lege morală care ne obligă să nu atentăm la viaţa altora.
Mai sunt de actualitate etica ori deontologia? Mai poate fi exercitată autoritatea în mod etic?
   Mai poate deținătorul autorității să manifeste un comportament deontologic în emiterea hotărârilor sau adoptarea deciziilor?
Ținând cont de actualele dezbateri din mediul online de pe pagina de Facebook Povestea Văii Jiului, dar și de contextul general creat de acest domn Roșca, ce ar putea afecta întregul ansamblu de activități turistice (publice sau private), de posibilele efecte economice anticipate ca rezultat al minciunilor, hoțiilor și invențiilor, dar și de conturarea înființării Organizației de Management a Destinației Turistice Valea Jiurilor – Depresiunea Petroșani – Ținutul Momârlanilor și a sumelor de bani pe care acest individ le visează a le manipula, se nasc o serie de întrebări pertinente care merită un răspuns.
   Este greu de răspuns mai ales când am fost acuzat de furt intelectual de individul care a a colectat (să nu spun furat din mediul online) imaginile cu sfincși, urieși, babe fără să se gândească că la 150 de kg nu prea l-aș vedea urcând la Piatra Sturului sau în Vf. Iorgovanu și nici scorile de lemn din Scocul Urzicarului sau Cheile Iarului nu știu dacă i-ar suporta greutatea.     Nu cred că în nemărginita lui cunoaștere a fost capabil să creeze acele rute cultural turistice ca apoi să mă acuze de furarea idei și de plagiat, iar în privința celor două imagini (cine cunoaște bine limba română scris-vorbit-înțeles va vedea și sursele). Remintesc și de Strategia de dezvoltare turistică… băăă, atunci când a fost realizată (Nu furată cum atragi atenția și vândută primăriei!!!) te chinuiai să-ți legi șireturile la șlapi.
   Mă întreb de ce după cățiva ani apari tu și îți asumi munca altora.
    Și acum să vedem cum stă treaba cu demisia mea, cea pe care tu o ceri în disperare pe Facebook. 

Întreb: Tu m-ai angajat? Muncesc cumva la firma ta? Angajatorul meu dacă va fi nemulțumit de activitatea pe care o prestez mi-ar fi cerut demisia.

Nu am fost la târguri de turism? Greșești. Sau ești prost, informat. Se poate verifica, inclusiv pe mult lăudatrul Facebook.
   Te lauzi că tu ești inima Ținutului Momârlanilor? Când te-am cunoscut și când ne-ai prezentat ideea (era și în mediul online pe pagina ta de atunci) îmi aduc aminte că pe fond portocaliu scria Țara Momârlanilor (încă avem printscreen-uri, dar și pe hârtie), iar noi (se vede în poză câți eram) ți-am spus că lucrăm de ceva timp la brandul Ținutul Momârlanilor, idee care am descoperit-o în mai multe lucrări scrise și reportaje în ziare sau reviste (Formula AS, Ziarul Văii Jiului, Ziarul Exclusiv, etc.), interviuri cu localnici de la Estul la Vestul Depresiunii Petroșani (nu mai dau nume pentru că acele persoane au creat o imagine frumoasă și elegantă a brandului Văii Jiurilor).
    Mă somezi că vom ajunge în instanță dacă nu scoatem de la OSIM brandul turistic al orașului și stațiunii Uricani și nu acceptăm dragonul tău.
Să renunțăm la ceva ce există?
    Acel dragon încă nu este marcă înregistrată, va fi, dar nu este al tău, descopăr că este al unei persoane care a ajutat enorm de mult dezvoltarea turistică  în Vestul Văii Jiurilor și care este un actor important în economia locală.
    Părerea mea și a multor persoane educate este că Dracon este specific zonei Orăștie, Ținutul cetăților dacice, a locurilor unde se poate dovedi existența dacilor, pentru că dacă ne uităm puțin prin istorie, această zonă era locuită acum 300 de ani de jieni, numele de momârlani a fost dat ulterior de cei ce au venit și au exploatat această populație arhaică, pădurile ce acopereau această magnifică vale și bineînțeles cărbunele din adâncuri.
    Ar fi multe de spus, dar descopăr că umila-ți capacitate craniană (locul în care stă creierul, acea chestia aia cu neuroni, folosiți la gândire de unii,  sexuali de alți și pentru a face gălăgie de ultimele scursuri ale umanității) este limitată, și prefer să te ignor și să te las să bălăcărești pe tema aberațiilor tale.
 
 P.S.

Aceste rânduri nu sunt Dreptul la replică.