Zburătăcind printre meandrele eternității în urmărirea fulgului de nea redescopăr fluturașul apărut din trecutul unui alt paradis pierdut în haos, apoi realizez că nemurirea florilor de scai nu e eterna. Mișcarea amplă a aripilor în zborul anapoda, imprimă fluturașului o traiectorie ciudată ce mă face să zâmbesc la bucuria primului surâs, dar un prim tremur hibernal îmi amintește că iarna e aproape. Deschid o cutie a sufletului pentru a oferi lumina, căldura, iubirea și binecuvântarea vieții.
Pufi de nea vor înlocui zborul fluturașului, căderea lor lină nu va avea nimic cu zborul haotic al cuvintelor prin labirintul paradoxurilor.
Până la o nouă revedere îmi va fi dor de fluturașul ce îmi aduce primăvara cu fiecare zâmbet.
Dar împreună vom aștepta acel zâmbet uriaș al soarelui, surâsul ce ne va extrage din coconul în care hibernăm. Apoi ne vor crește aripi diafane și ne vom înlănțui într-un dans diabolic printre nori și flori și stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu