Oare de ce îmi încurc existența refulând din nou? A venit toamna, sfârșitul unor vieți ce vor renaște, cândva. Sigur la primăvară. Mda, plantele, fluturașii și așa mai departe. Dar nu voi fi plictisitor. Mă gândesc la rasa umană și la nepăsarea ei. Mă gândesc la mediu și la modul devastator al acestei vieți violente. Sub toate formele ei. Sigur nu veți înțelege, nu aveți cum... neuronii voștri (poate, celula glială cu catenă lungă, ultima rămasă, sigur aceea care vă mai ajută să umblați ca niște zombi printre copacii ce își scutură frunzele ruginii) au crăpat de mult.
Nu transmit nici un mesaj. Doar mă exprim. În scris. Ca un dobitoc căruia îi este frică să își arate chipul.
Este doar un mesaj sinistru, care nu poate afecta imperiosul creier uman, faptul că ați realizat decorurilor atât de frumoase în care s-au folosit materiale biodegradabile (PET-uri, Pampersi, saci de haine vechi, cutii de bere sau de drink soda) şi mare parte din energia ce o folosiți în platoul natural al studioului foto provenea din surse eco (Soarele), mă face să vă condamn la abureala veșnică, prin faptul că vă mințiți.
E toamnă, iar dacă nu vă mai amintiți, vă amintesc eu: Vine iarna!
Și o iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu