duminică, 5 mai 2013

O chestiune de principiu




Mă obsedează chestiunea amorului şi a relaţiilor de cuplu . M-am gândit de multe ori, am făcut comparaţii şi mi-am dat seama că majoritatea prietenilor ce roiesc în jurul meu au tot ce cred că şi-au propus, dar tot singuri sunt. Fac compromisuri pentru că aşa li se pare normal a trăi în mlaştina pe care şi-au creat-o. Sunt (cred) oameni normali ce zburdă în jurul meu, cu obligaţii sau fără, dar totuşi independenţi, cu meserii concrete sau fără, fără dileme existenţiale majore şi, culmea, toţi posesori de carismă.
Mă întreb unde mai este fericirea? 
Ocazional am analizat doar comportamentul masculin, am fost atent la ce fel de alegeri fac ei, bărbaţii. Mi s-a părut incredibil să constat că, pe majoritatea dintre ei, îi atrag exclusiv femeile… imposibile. Evident că există şi excepţii. Dar reţeta succesului în materie de amor contemporan este, din păcate, teribil de ieftină!Privesc în cotidian şi observ că la ora actuală, femeile frumoase sunt singure. Femeile independente sunt singure. Femeile inteligente sunt singure. Iar, dacă nu sunt singure, sunt nefericite. Şi asta se întâmplă tocmai pentru ca 95% dintre noi, bărbaţii, habar nu avem cine suntem sau ce vrem. 
Din păcate pentru prietenii mei (înca), coordonatele unui experiment amoros de succes, de tip contemporan, vor rămâne la stadiul de vis frumos necenzurat. Ar fi inutil să încerc să schiţez câteva reguli de bază prin care să pot “provoca” destinul şi prin care ai încerca să te minţi că ţi-ai întâlnit marea iubire. 
Un lucru ştiu sigur! Că nu sunt o persoană comună şi nici predispusă la compromis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu