Eterna poveste a bobocului de păpădie

Perioada de garanție a ultimilor fulgi de zăpadă a expirat (bag de seamă că de vină e încălzirea globală, nicidecum primăvara), ultimele petice albe de zăpadă se mai zbat sa supraviețuiască doar pe crestele munților. Decorul primăvăratic cu nuanțele sale de verde crud a pus stăpânire treptat pe valea până nu demult bicoloră.

Absorbit de renașterea naturii, admir un boboc de păpădie (Taraxacum officinale) chinuindu-se să înflorească. Imagine mirobolantă a luptei pe care micuța plantă o duce pentru a-mi delecta privirea. O luptă acerbă, dusă cu două peturi (unul de Coca Cola și unul de Burger), un Pampers (utilizat), o sacoșă ruptă frumos inscripționată (BILLA zilnic – cel mai bun pentru mine), o doză de bere Timișoreana, un pachet mototolit de Winston și ambalajul frumos colorat al unei ciocolăți Rom. Totul într-un metru pătrat.

Păpădia este găsită pretutindeni, unde se află vegetaţie, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate şi pe marginile drumurilor. Este considerată o buruiana și crește pe pajiști, în grădini, pe deal sau la câmpie, oriunde există iarba. Păpădia înflorește în aprilie-mai și poate fi găsită până toamna târziu.

Îmi trec prin memorie  date unui studiu Greepeace: în România dispar peste 3  hectare de pădure în fiecare oră. În România, pădurile se întind pe 6,3 milioane hectare, adică ocupă 27 la sută din teritoriu. Mă uit cu nostalgie la micul meu boboc și mă gândesc când am avut atât de mult timp sa plantăm PET-uri, Pampersi, sacoșe și ambalaje, astfel încât viteza de eclozare a polimerilor să fie mai rapidă decât perioada de înflorire a bobocului meu de păpădie. Și mă apucă disperarea gândindu-mă la cele 3 hectare de pădure…

Dar bobocul meu va crește, va înflorii, se va inmulții, va face semințe, iar la anul sper că în micul metru pătrat se vor dezvolta alte 3-4 păpădii, printre alte 6-7 PET-uri, 3-4 Pampers-i, multe sacoșe și cine știe câte alte ambalaje.

Tăiate și exploatate cu așa viteză (peste 3  hectare pe oră!!!) pădurile vor dispărea, iar păpădiile mele vor crește fericite și se vor înmulții în superbul mediu decorat de mizeria umanității. Un galben superb, cirotic. O imitație în miniatură a soarelui ce topește firavul fulg de zăpadă.

Brusc îmi reamintesc de perfecțiunea fulgilor de zăpadă, de albul perfect a zăpezii și nu vreau să mă gândesc la ce poate ascunde.

Poate că mâine vor înflori salcâmii (Robinia pseudoacacia). Îmi imaginez cum o pungă purtată de vânt se agață de ramura plină de spini, pe care  frunze compuse și flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, îmi vor oferii deliciul unei noi priveliști încântătoare.