Ne înstrăinăm și ne pierdem unul de altul din simplul fapt că
suntem convinși că vom rămâne împreună la nesfârșit... însă, viața ne rezervă
multe, iar lacrimile nu sunt îndeajuns pentru a resuscita pasiunea, iubirea de
la începuturi, ce ne-o purtam odată.
Vom merge mai departe spre o nouă dezamăgire, copiind-o pe
ultima sau poate pe prima așa cum am făcut de fiecare dată.
Până la
distrucția totală, te invadez, te acaparez și te transform într-un monstru arid
și sterp. Îți dezmembrez fiecare rădăcină, corpul ți-l transform, aripile ți le
tai, iar în fiecare por îți introduc smokul ce îl elimin prin arderea ta.
Fructul pasiunii tale l-am transformat în flori polimerice ca să imite frumosul monstruos al creației mele. Ți-am găsit frumuseațea acolo unde am creat-o, din
pântecele tale am extras materialele desăvârșirii mele ca artist. Pletele tale
arse îmi acoperă soarele în straturi fine, lăsându-te abia vizibilă de către
Soare. Cu toate că sunt perioade când nu pot respira, continui să te otrăvesc,
pentru că cred în marea mea transformare.
Oare cât vei mai suporta calvarul?
(Scurtă scrisoare pentru Terra)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu